Aprètzios in contu de Limba [di Maurìtziu Sale]

Sa Limba devet èssere, o devet torrare, in manos a sos sardos e sos sardos diant dèvere iscrìere in Sardu impreende su chi pensant potzat èssere su mègius istandard, ma rispetende·lu. Chirchende de èssere coerentes. Semper e no a tzigulitas. Faghende pregontas a chie nd’ischit de prus. E iscrìere, publicare, difùndere semper e in totue.

Non pro carramerdare ebbia, o pro ingiurgiare collegas o amantiosos o ativistas, ma fintzas pro acrarire dudas, pro apranare cuntzetos imboligosos e malos a ismaltire, pro abrandare sas dificultades e non pro punnare a ammasedare sos chi pensant chi siat s’issoro, su mègius istandard, o sos chi nde bolet duos o tres o bator.

A pustis e cunforma a sa cantidade e calidade de sas cosas publicadas, cunforma a su pùblicu chi las sighit e las aprètziat, amus a bìdere cale est su mègius pro totu sos sardos. Semper chi nos nde meressamus unu de istandard ca mi paret chi sa sarda siat un’istirpe destinada a si nch’ispèrdere si sighimus a custa manera. Siat in contu de Polìtica, siat in contu de Limba, siat, e mescamente, in contu de Sotziedade, est una derrota.

Ca non b’at unu progetu orgànicu chi siat unu, in peruna de sas categorias chi apo mentovadu. O mègius, sos progetos bi sunt fintzas, ma sunt semper istràngios, cando non sunt pròpiu istrambos. Sunt disinnos esòfilos, esòticos e folclòricos. Inoghe, mesches in contu de Limba, forsis ca est galu “terrinu vìrgine”, totus pensant de si nche pòdere pesare su mangianu e nàrrere s’issoro. Cosa giusta e sacra pro caridade, ma sena pretèndere però de nche la fàghere colare comente a sa “cosa giusta” o peus comente a su disìgiu de sa “prus parte manna de is sardus”.

Ca sa prus parte manna de sos sardos est una realidade chi no esistit, a dolu mannu. Est un’entidade illusòria, trampera e agabbadora. E lu naro a coro in manu ca, chi lu chergiamus o mancu, in intro nche semus totus e la declinamus cada die. Cadaunu cun sas ideas suas! E sos resurtados los tenimus in dae in antis.

Abbaidemus·nos·los in antis de preigare su chi est giustu o su chi est isballiadu. Amengesu.